Ciocanul și Scutul (Wydanie papierowe, rumuński)

El a construit victoria care a făcut din Roma o putere maritimă. Piatra poartă numele altui om.

Roma, anul 264 î.Hr. Manius Fabricius este rușinea casei sale senatoriale: un fiu al doilea care ar citi mai degrabă o carenă decât să țină o sabie în mână și care deprinde meșteșugul constructorului de corăbii de la un atenian frânt. Bătrânul îl învață, mai presus de orice, un singur lucru: să stea în fața apei și s-o întrebe ce vrea.

Tatăl și fratele lui se îneacă în Strâmtoarea Messinei, trimiși la moarte de un comandant care nu știa nimic despre mare, iar familia numește asta vitejie. Manius citește epava drept ceea ce a fost. Ani mai târziu, când Roma nu are niciun răspuns pe mare în fața Cartaginei, el îi dă unul: corvus, un pod de abordaj cu cioc de fier, care trage războiul de pe uscat pe apă și îi aduce Romei cea dintâi mare victorie navală.

Podul câștigă marea, iar columna din Forum rostește numele consulului. Născocirea are însă un cusur, aflat prea târziu de cel care a făcut-o și trecut cu vederea de cei care nu l-au ascultat, iar marea își va cere plata, flotă după flotă înecată.

Povestea e spusă de două glasuri. Unul este al inginerului care citește apa. Celălalt este al Duiliei, fiica consulului, care îi păstrează desenele și avertismentul pe care Roma n-a vrut să-l audă. Ciocanul și Scutul este un roman al Primului Război Punic despre invenție și despre cine culege meritul ei, despre oamenii pe care istoria îi lasă deoparte și despre cei care hotărăsc ce ține minte piatra.